Ce înseamnă pentru români, de fapt: cum vom ajunge să plătim scump suprataxarea furnizorilor din energie, taxa de solidaritate
La prima vedere, sună foarte bune să suprataxezi profiturile fabuloase ale furnizorilor de energie și gaze naturale, atât de bine încât practica a devenit un regulament la nivelul Uniunii Europene ce tocmai a fost transpus în legislația românească printr-o Ordonanță de Urgență. În realitate, riscă să afecteze securitatea energetică a României și să ne priveze de niște investiții importante în infrastructură.
Într-un comunicat al Federației Patronale Petrol și Gaze (FPPG) au fost detaliate la mijlocul acestei săptămâni potențialele consecințe ale punerii în aplicare pe meleaguri mioritice a Regulamentului UE 2022/1854 din data de 6 octombrie 2022. Ca referință, documentul cu pricina face referire la o intervenție de urgență pentru abordarea prețurilor ridicate la energie. După cum au explicat oficialii FPPG, practica ce tocmai a fost transpusă în legislația românească nu doar cu nu va soluționa criza energetică, dar va genera numeroase dezavantaje în rândul operatorilor din domeniul petrol și gaze prin diminuarea bugetelor de investiții.
De ce vor avea de suferit românii, când ar trebui să câștige
“Prin proiectul de Ordonanță de Urgență, România are cea mai ostilă abordare din UE pentru industria de petrol și gaze în contextul în care are deja cel mai mare nivel de taxe suplimentare. Neluarea în considerare a taxelor suplimentare deja introduse este în contradicție cu principiile Regulamentului European”, arată organizația.
Dincolo de vorbe, reprezentații FPPG au dat exemple concrete de supraimpozitare în țara noastră. De exemplu, rata medie de taxare a veniturilor din gaze naturale este de peste 60% (impozit de 80% pe veniturile suplimentare obținute ca urmare a dereglementării prețurilor din sectorul gazelor naturale, impozitul asupra veniturilor suplimentare offshore). Rata efectivă de impozitare a producției de gaze naturale în România este de peste 3 ori mai mare decât media europeană încă din 2018.
“În calitate de reprezentant legitim al industriei de țiței și gaze naturale, FPPG reiterează necesitatea unui dialog transparent și constructiv între Guvernul României și reprezentanții sectorului energetic. Mentionăm ca acest sector aduce contribuții semnificative la economia națională și la bugetul de stat. În prima jumătate a anului 2022, impactul total al sectorului de petrol și gaze în economie (i.e., incluzând efectele directe, indirecte și induse) a reprezentat circa 8% din PIB.
FPPG recunoaște ca primordială este protejarea cetățenilor pentru traversarea unei perioade economice dificile. În acest sens, trebuie identificate instrumente pentru protejarea consumatorilor vulnerabili, pe o perioadă determinată, fără a impacta capacitatea investițională a sectorului energetic.
FPPG solicită guvernului consultări reale în vederea identificării instrumentelor adecvate pentru traversarea crizei energiei și pentru redresarea economică”, mai arată producătorii de țiței și gaze
Ce soluții propune FPPG pentru Guvernul României
- Conform pozițiilor anterioare ale FPPG cu privire la măsurile de punere în aplicare a contribuției de solidaritate, impozitele suplimentare care există deja, atât pentru piața de gaze naturale și electricitate, cât și pentru extracția de țiței (prin alte acte normative, e.g., OG 6/2013, OG 7/2013, Legea 256/2018, OUG 27/2022) să fie luate în considerare de acest proiect de ordonanță, prin deducerea acestora din contribuția de solidaritate.
- Pentru a limita impactul în descurajarea producției locale și a viitoarelor investiții în sector, cota aleasă, de 60%, este mai cu mult mare decât în orice alta tara a Uniunii Europene. Astfel, un procent de 33% (prevazut de regulament) ar fi mai adecvat. Nivelul cotei nu trebuie să pună în pericol capacitatea producătorilor de a menține și stimula investițiile viitoare în capacitati de producție necesare.
- Contribuția convenită ar trebui să fie recunoscută ca și cheltuială deductibilă la calculul impozitul pe profit.
- În contextul acestui instrument de impozitare este necesară introducerea unui mecanism de încurajare a investițiilor prin constituirea unor rezerve din suma datorată ca și contribuție de solidaritate la nivelul contribuabililor, prin care să se asigure investiții noi în următorii 3-5 ani.